M-ai lăsat singur şi al nimănui. Am crezut că mă iubeşti şi că sunt tot ceea ce-ţi doresti. Dar, de fapt tu te-ai jucat cu sentimentele mele. Cred, că, eu o sa înnebunesc de dorul tău. M-ai lăsat singur atât în viaţa reală, cât şi pe internet... în fotografii. M-ai dat la o parte, lăsând pe alţi băieţi să intre în inima ta sau pe alt băiat, pe care, poate, tu îl iubeşti enorm de mult.
Ţin în palma sufletului meu, praful amintirilor, ce ar fi continuat să se adune, dacă tu nu m-ai fi părăsit. De ce nu sunt atât de bun pentru tine? De ce?
De ce m-ai luat lângă tine şi mi-ai arătat ce e fericirea? De ce mi-ai făcut inima scrum? De dorul tău sunt în lumea mea, unde suntem doar noi doi. Am slăbit mai mult. Trupul meu este aproape topit. Toate amintirile cu noi doi, mă dor. Te iubesc om frumos. Chiar dacă mi-ai ranit inima.
Mi-e dor de noi! Aş vrea să alerg spre tine şi să mă cuprinzi în braţele tale.
Aş vrea să alerg înapoi în trecut, unde, noi doi am trăit clipe frumoase împreună.
Vreau să nu mai sufăr. Mi-aş dori, ca tu să mă iubeşti şi să-ţi doreşti, să mă săruţi, cu patimă şi dor... profund...
Aş vrea să alerg printre amintiri şi să retrăiesc tot ce-am trăit şi avut odată.
Arde inima mea pustie şi trista. Sufletul meu se chinuie în propriul lui întuneric, arzând de dorul tău. De ce nu sunt mai important pentru tine? De ce nu sunt în inima ta aşa cum am crezut cândva? Doare... mi-ai schimbat complet viaţa... în mai rău...
